Forgetting someone

How can you forget? Did anyone find a way to forget things? I forget where I put my purse the other night, I forget where my wallet is, I forget words…but I can’t forget persons.

How can you do this? How can you erase someone from your mind? Not because that person did to you a terrible thing….but because it fills your thoughts, your days, your nights…

I heard that time helps. Can’t say it did me any good until now…maybe after a long period of time…

But how long is long enough? Isn’t several months a long time?It’s not like I want to forget that someone. But I have to. Right?

Let me know if you find a way…:)

Miscarea Slow Food atrage atentia asupra sistemului alimentar romanesc

Odata cu Ziua Nationala a Romaniei, miscarea Slow Food în România va organiza 10 convivium-uri locale, 2 prezidii si in plus prin comitetul Ark of Taste, doreste sa traga un semnal de alarma asupra directiei în care se îndreapta sistemul alimentar românesc.

Manifestul “România, o natiune Slow Food” apare in urma dezbaterilor publice referitoare la Reforma Politicii Agricole Comune Europene. Configuratia acestei reforme va avea consecinte directe asupra alimentatiei românilor dupa anul 2013.

„In luna decembrie Slow Food serbeaza Ziua MondialaTerra Madre (10 decembrie). Terra Madre este o zi speciala pentru miscarea Slow Food, în lume, în Europa, dar si în România. Este ziua în care celebram hrana, produsele alimentare locale, mostenirea gastronomica a umanitatii si a românilor. Plecam de la premisa ca hrana pe care românii vor sa o aiba pe masa trebuie sa fie gustoasa, curat preparata si corect pretuita.”

Alegerile noastre alimentare au impact asupra agriculturii, iar agricultura si schimbarile climatice sunt legate strâns.

___________________________________________________________________________________________

On the National Day of Romania, the movement “Slow Food” in Romania shall organize 10 local convivia, 2 praesidia, and along with the Ark of Taste committee, it wishes to set alarm bells singing over the direction the Romanian food system is heading to.

The Manifest “România, o natiune Slow Food”  ( “Romania, a Slow Food nation”) appeared after the public debates regarding the Reform of the European Common Agricultural Policy. The configuration of this reform shall have direct consequences over Romanian Alimentation after year 2013.

“In December Slow Food celebrates the Terra Madre World’s Day (10 December). Terra Madre is a special day for the Slow Food movement, all over the world, in Europe, but also in Romania. It is the day when we celebrate food, local food products, gastronomic inheritance of humanity and of Romanians. Our starting point if that the food the Romanians want on their tables should be tasty, clean and fairly treasured.”

Our alimentary choices have an impact on agriculture; and agriculture and the climatic changes are tightly connected.

Concert de colinde al Corului de băieţi HEART-CORE – Comunicat de presa

Asociaţia culturală HEART-CORE, vă invită miercuri, 14 decembrie, la concertul cu intrare liberă, intitulat „Cântec pe o stea”, susţinut de Corul de băieţi HEART-CORE. Evenimentul va avea loc la ora 19:00, la Sala „Studioul de Operă” al Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, din Strada Ştirbei Vodă, Nr. 33, Sector 1.

Concertul, realizat în colaborare cu organizaţia SEHREMES şi web-designerul Laura Gavrilă, va îmbrăca „haina” colindelor de Crăciun şi va fi însoţit de video-proiecţii, care vor creiona atmosfera plăcută a sărbătorilor de iarnă. De asemenea, va exista o tombolă cu premii-surpriză, iar Moş Crăciun va împărţi cadouri tuturor copiilor prezenţi. Organizatorii Corului de băieţi HEART-CORE acordă o grijă deosebită copiilor cu deficienţe de vedere, motiv pentru care,  în cadrul evenimentului va exista şi o intervenţie muzicală a acestora. Împreună cu ei vom reuşi să înţelegem şi să vedem lumea cu alţi ochi. Evenimentul va putea fi urmărit şi în direct pe internet, la adresa: www.coruldecopii.heart-core.org. Intrarea este liberă!

Susţinem şi încurajăm valorile româneşti. Promovăm tinerele talente sau dimpotrivă aurul aruncat în  murdăria societăţii corupte de astăzi. Arta nu există doar în paginile unei cărţi, la televizor sau sub formă virtuală. Arta este peste tot, printre noi. Trebuie doar să fim mai atenţi şi să vrem să o descoperim. Noi, echipa HEART-CORE am fost şi vrem să fim sprijin tinerelor talente româneşti pentru că ţara noastră are valori remarcabile, în care nu se investeşte. spune Vlad Baciu preşedintele Asociaţiei Culturale HEART-CORE.

CORUL DE BĂIEŢI HEART-CORE – cor unic în România

Este format din 25 de băieţi cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani, având un talent vocal deosebit. Copiii au fost atent selecţionaţi din grădiniţele şi şcolile de elită ale capitalei. Asociaţia HEART-CORE a iniţiat prin acest proiect, unicul cor de băieţi din România. Grupul vocal a fost format la recomandarea maestrului Cristian Brâncuşi, dirijor al Orchestrei de Cameră Radio.  Printre obiectivele corului, se numără parcurgerea unui repertoriu cât mai divers, colaborarea cu orchestre naționale şi internaționale, cu diverse case de producție, susținerea de concerte în România şi în străinătate. Corul de băieţi HEART-CORE a susţinut concertul de debut, cu ocazia Expoziţiei Naţionale Kidex 2011, organizată de ROMEXPO, pe data de 1 decembrie, ora 14:00.

ASOCIAŢIA HEART-CORE

HEART-CORE este o asociaţie culturală care a luat fiinţă în urma identificării unei nevoi stringente de dezvoltare a pieţei artistice de înaltă calitate estetică din România. Prin întreţinerea unui permanent dialog cu arta, organizaţia are drept scop promovarea de concepte şi idei novatoare, descoperind şi valorificând tinerele talente din diverse centre universitare, în toate ramurile artei (muzică, teatru, film, arte plastice etc). În prezent, HEART-CORE susţine concerte prin intermediul celor două coruri ale sale, Corul Mixt  şi Corul de Băieţi. Informaţii suplimentare sunt disponibile pe web-site-ul: www.heart-core.org.

Persoană de contact:

VLAD BACIU

Preşedintele Asociaţiei HEART-CORE

Tel: 0743.822.996

E-mail: vladbaciu@heart-core.org

Following rivers

Some may say I lost my way. It could be true. But not entirely. I’m not totally lost. Lost is when you don’t have a clue where to get. But I know where I want to go. I just don’t know how to get there safe and quickly.

I am trying to find my way. It seems this is harder than I thought. But I can’t give up. It wouldn’t be me if I did that…

I tried to write down some steps that I need to follow to get where I want. Although they are the right steps…it appears life mocks me and says they couldn’t be more wrong.

So…for the time being…I’ll just keep on following rivers…And maybe I will find my way…

Time

we all need time…time to get ready, time to get a grip, time to heal, time to mourn, time …time….time…

nobody is giving you time.everybody asks you to give them your time, but nobody gives you their time…

you always have to tear out sides of you and just give them to whoever asks. and you never get

the chance to completely heal. you just have to

heal on the go…if you can.if not…you are lost.

you will never be a whole person again.

and the magic in you….is gone…they took it all…

and they just keep asking you to give them your time…

Sincronizare

In viata asta….sincronizarea este totul.

Sa fii la momentul potrivit, la locul potrivit. Si asta e valabil de la evitarea accidentelor, la cantatul intr-un cor, la ajutarea unor prieteni, la gasirea persoanei care sa se potriveasca sufletului tau.

Un job, o casa, un pantof, o toala, care ti se potrivesc, care iti fac viata mai usoara sau mai colorata, toate le poti gasi daca, iarasi, te afli la momentul potrivit, la locul potrivit si cu persoana potrivita.

Apoi e important sa spui ce trebuie la momentul care trebuie. Daca nu faci asta, te trezesti pierzandu-te in tot felul de explicatii care oricum nu ajuta la nimic, raul fiind deja facut. (ups, am comis-o!) Uneori, cand ti se spune ce trebuie, cand trebuie, de catre cine trebuie ( pentru ca si asta este foarte important, nu?), te poti trezi ca zambesti sau ca totul se lumineaza in mintea ta sau ca armatele de fluturi din stomac au pornit un atac necrutator asupra simturilor tale.

Ce te faci daca mereu esti in contratimp? Daca iti place ritmul asta asa…care nu se aliniaza cu celelalte din jur? N-o fi oare obositor? Nu te stoarce de toata energia? Dar ce poti face? Iti place contratimpul! Oare iti place? Sau doar l-ai acceptat pentru c-asa-i in tenis si te-ai convins ca de fapt iti place, ca sa iti fie mai usor?

In cazul asta, doar in cazul asta, alege sa fii in rand cu ritmurile celelalte. Sincronizeaza-te. Alege sa ti se intample lucruri frumoase la momentul potrivit, la locul potrivit si cu persoana potrivita.

Drag de oameni

Vi s-a intamplat sa mergeti pe strada si, intamplator, sa va aruncati privirea asupra unui trecator si sa va cada brusc cu tronc? Si nu ma refer la indragosteala aceea cu inimioare si fluturasi, ci la indragosteala de “aerul” din jurul persoanei respective.

Uneori nici nu poti sa spui exact de ce iti place. O fi salul, o fi zambetul, or fi ochelarii haiosi, culoarea parului, cum ii stralucesc ochii, felul in care rade sau gesticuleaza sau poate entuziasmul sau mersul. Cine stie? Si oare are vreo importanta?

Te trezesti zambind cu drag ca ai intalnit o astfel de persoana.  Si treci mai departe si te gandesti ca poate Bucurestiul nu e un loc chiar atat de ingrozitor…

Ritm intern

 

Eu consider ca totul are un ritm. de la a toca ceapa, la a tasta la computer, la masinile care alearga peste denivelarile din carosabil, la copilul care murmura o incantatie doar de el stiuta, la mancarea care bolboroseste vesela in oala de pe foc, la liceanul care alearga pe dig, la avioanele care decoleaza de pe un aeroport supraaglomerat, la pasionatul fotograf care se duce la ora 5 jumatate la vreu loc stiut doar de cunoscatori pentru a prinde primele respiratii ale soarelui…

 

Unii stiu ca atunci cand merg la servicu sau vin de la serviciu, pentru a evita zgomotul strazii sau al cuvintelor care-mi pocnesc urechile si le fac sa sangereze, ascult muzica la casti. mult mai putini stiu ca atunci cand ascult muzica, indiferent daca sunt pe strada sau nu, simt nevoia sa imi exteriorizez trairile datorate muzicii. si astfel, imprim capului o miscare cand ascendenta cand descendenta, graba cu care fac aceasta miscare fiind in functie de RITMUL melodiei pe care o ascult.

Intr-una dintre zile, venind de la serviciu, cu unul dintre mijloacele de transport in comun si ascultand evident muzica la casti, ma uitam pe geam, incercand sa observ lucruri nevazute. Si cum ma uitam asa si dadeam din cap pe ritmul muzicii, ajunge autobuzul in statie, remarc un domn care era coplesit de numarul de pahare pe care le dovedise de curand. Dar nu aburii erau vizibili, ci miscarea ascendenta/descendenta descrisa mai sus. si zambesc. Ha! eu si un alcoolist avem ritmuri asemanatoare.

Autobuzul inainteaza pe traseul prestabilit. Ajungem intr-o alta statie. Acolo, pe o banca, observ o doamna ce tinea in mana o carte de rugaciuni si citea din ea. Credeti ca asta e tot? Nu. Doamna citea si dadea din cap in aceeasi miscare pe care o experimentam si eu de data aceasta pe un alt ritm. Si gandesc…Religia si muzica au ritmuri asemanatoare in oameni?

Mai departe! Ajungem in centru. In statie, doi indragostiti sunt prinsi intr-un joc al lor. El o tachineaza pe Ea si in incercarile ei de a iesi invingatoare, da din cap. Da. In acelasi mod ca si mine. Si iarasi ma minunez…Dragostea are un ritm?

Toate aceste observatii ce nu se pot numi stiintifice si obiective, incerc sa le aduc totul la un numitor comun. Au muzica, religia, dragostea si pasiunile ritmuri asemanatoare? Pot determina reactii similare? Se intalnesc acestea toate undeva, in acelasi punct? Sau sunt elemente componente ale umanitatii
care merg pe trasee paralele si nu au nicio sansa sa se intalneasca toate undeva?

Mi-as dori sa fiu prezenta acolo unde ar avea loc o astfel de intalnire. As vrea sa fiu parte la intensitatea ce ar rezulta. Sa traiesc. Sa invat sa traiesc intens. Sa traiesc total. Sa traiesc fara sa am momente cand imi pun intrebari.  Sa fiu sigura de tot ce aleg si sa aleg cu siguranta ca stiu ce aleg.

De fapt, astept sa imi gasesc propriul ritm…

Magie si zane fermecate

Micuta zana

Atunci cand imi doresc ceva cu adevarat, depun toate eforturile, apelez la toate persoanele care m-ar putea ajuta, incerc totul (tinand cont de propriile-mi principii) pentru a reusi.

Si cand spun totul, ma refer si la magie. Caut o zana cu o bagheta magica pe care incerc in toste felurile sa o conving ca eu cred in magie si ca merit sa fiu atinsa de magia baghetei fermecate. Si, uneori, bagheta trimite picaturi de magie care imi transforma viata in trairi puternice.

Si merita sa cred in magie, pentru ca exista! Stiu eu ca exista. Si puteti sa imi faceti nenunmarate scheme si demonstratii stiintifice cum ca nu ar putea fi posibil.

EU CRED IN MAGIE.

Si atunci cand crezi cu adevarat, ai toate sansele sa te inhate si sa te duca intr-un regat fermecat de unde nu iti mai vine sa pleci. Si nici n-ai pleca…daca n-ar fi bestia asta de realitate….

Va presar pleoapele si umerii cu praf magic si va doresc calatorie sprancenata spre Nowhere land…

‘morning sunshine

Din cand in cand, asa…o data pe saptamana, simt nevoia sa alerg dimineata. As vrea sa alerg mai des, dar nu imi permite programul nebun pe care il am.

Dar e bine si o data pe saptamana. Te trezesti cu ochii lipiti, te tarasti pana la baie sa te speli pe fata, te imbraci in ceva comod de alergat si apoi bagi cheile in buzunar si iesi pe usa. Pana la dig iti faci incalzirea ca sa incepi rapid, sa nu pierzi timpul. Alergi pe coasta digului pana sus si acolo…ti se taie rasuflarea. Salbatic. Lacul, cele doua barci cu pescarii lor, rate, pescarusi, papura, iarba necosita de pe buza digului, printre care paianjenii isi fac trainice panze pe care, evident, trebuie sa le rupi cand incepi alergarea, soarele care rasare, lumina aceea portocalie…te fac sa uiti putin de ale vietii, de realitate.

Si alergi…uneori cu gandurile tale, alteori cu ale altcuiva, dar intotdeauna acestea iti vor fi intrerupte de vreun caine sau mai multi, de care trebuie sa te feresti pentru ca nu poti sti gradul de acceptare din partea lui/lor in ceea ce priveste prezenta ta pe teritoriul propriu. Caci da, digul le apartine lor si unor homeless people care s-au aciuat intr-un colt al fundului digului.

Si apoi te intorci acasa. Si te simti alive. Simti ca merita sa faci dusul acela si apoi sa te pregatesti pentru o noua zi de munca. Merita. Exista frumusete  pe lumea asta.

Boat on Danube